Istoria Boiling Muse (povestita de Ariel..din amintite, dar e cam cetos cateodata..un fel de Boiling Boose)

Nici nu mai stiu exact in ce moment ne-a venit ideea unei trupe. Mihai Axinte (Mihaita) si cu mine cantam de mult impreuna Beatles, el la chitara si eu la pian, inspirati fiind de tatii nostri care au avut si ei o trupa de coveruri. Poate pe la inceputul lui 2004 am decis ca incercam sa facem un pas inainte si o punem de un band pe bune. Eu cantasem intr-o trupa de doom in liceul Sava (Abyssus), cu care iesisem si in niste concerte, si sigur vroiam mai mult. Dar amandoi am inteles repede ca fara tobar nu se poate incepe nimic, asa ca Mihaita a avut salvatoarea initiativa de a incepe sa invete sa bata, la inceput pe niste jeguri de tobe la mana a doua. Pasul urmator era sa dam de alt chitarist dispus sa puna osul la treaba impreuna cu noi. L-am gasit intai pe Marin, un cunoscut de-al lui Mihaita si foarte curand dupa asta pe prietenul meu din facultate, Mihai Mancas, care avusese si el o trupa in liceu, si mai bagase cateva cantari cu noi la distractie. Si asa ne-a gasit primavara lui 2004, amuzandu-ne in casa lui Mihaita pe piese precum Cocaine sau Child In Time. In perioada aceea am avut aportul vocal al Alexandrei, prietena cu Mihaita, care intre timp a ajuns o actrita de succces, apoi al lui Ruxi Stanescu (care speram ca nu o sa uite hobby-ul asta de hipioata), si chiar al Larei, prietena si actuala sotie a lui Mihai Mancas. Cam prin aceasta perioada l-am intoxicat pe tatal lui Mihaita cu Love Is All Around cantata pana la dementa (avem si pe video). Marin a parasit repede trupa pentru a se ocupa de alte proiecte, muzicale si mai putin muzicale, dar Mancasu a fost ceea ce trebuia si e cu noi de atunci. Inceputul lui 2005 a fost marcat de un ictus in activitatea trupei care a coincis cu sederea mea la Timisoara, la inceputul rezidentiatului. Oricum Mihai Axinte si Mishu Mancas au continuat cantarile in ceea ce devenise deja “sala de repetitii”, la Axinte acasa, si atunci au facut si primele inregistrari. Odata cu intoarcerea mea la Bucuresti in primavara lui 2005, am mai facut un pas spre schitarea unui line-up, atunci cand Mihaita si-a dovedit din nou aptitudinea de a descoperi noi talente vocale feminine: am intalnit-o pe Alina Marin, care tocmai terminase 4 ani de canto la Scoala Populara de Arte. Atunci a venit prima vreme excelenta pentru activitatea trupei, pentru ca eram deja 4, si incepea sa se lege ceva-ceva (piesa Feel Like Making Love a fost prima cu care nu ne era rusine). Am inteles repede ca a fi trupa de coveruri rock cere si o voce masculina. In acea perioada l-am cunoscut pe Vlad Galatianu, student la actorie, chirias in apartamentul parintilor lui Axinte, indragostit de Queen si Beatles, cu mari posibilitati vocale si care mai stia si sa cante la chitara. Cooptarea lui a venit ca un pas logic. In continuare am putut sa abordam mai multe piese si chiar am inceput sa cantam la petrecerile din casa lui Axinte, pentru prieteni. In toamna lui 2005, lipsa unui basist, care era de mult o problema, a devenit insuportabila si, dupa mai multe incercari nereusite de cooptare a unor tipi, l-am gasit pe net pe Miky Donos, mai mic decat noi, dar basist foarte talentat. Aportul lui a fost substantial, si in perioada cat a stat cu noi, ne-a inspirat pe toti sa fim mai buni pe instrumentele noastre. Din pacate a ales sa plece repede din trupa pentru a se ocupa de proiecte precum Voodoo sau Old News (unde a fost cooptat ca tobar si Mihai Axinte) (keep rockin Miky). In iarna lui 2005 am trecut peste un moment de criza in evolutia trupei, cand nu prea iesea nimic. Anul urmator l-am descoperit, tot pe net, pe Paul Totolici (Pato), care,in afara de bass, experienta anterioara in trupe de muzica originala si coveruri, aducea cu el si cunostiinte tehnice vitale pentru o trupa. Cooptarea lui in band, in primavara, a adus un plus de seriozitate si experienta tocmai cand era mare nevoie. Urmatoarele luni s-a lucrat mult la piese si spre sfarsitul primaverii am dat in line-up complet: Mihaita, Ariel, Mishu, Alina, Vlad si Pato, un concert de debut la casa mea de la tara (la Pietrari) (cunoscut de atunci ca Muststock) intr-o seara memorabila. Acest eveniment ne-a dat curaj si in vara am iesit din nou la public, de data asta in Big Mamou, unde Mihai Axinte cantase deja o data cu Old News. Concertul a fost un succes, si de atunci au trecut doi ani de repetate cantari (cele mai multe tot in Big Mamou). Ne-am bucurat de aportul lui Nelu "Cinelu'" Iacoban, prieten al trupei, coleg de camera cu Vlad, care ne-a facut sunetul de mai multe ori (multumim Nelutule, esti mare!), si de asemenea de un invitat aproape constant in primele noastre concerte: prietenul Orlando la percutie (speram sa mai apara). Mai multi membri ai trupei s-au implicat si in alte proiecte muzicale: de amintit prezenta Alinei in line-up-ul Undercover Band & The Cover Girls, a lui Mihaita in Old News, si prezenta deja consacrata a lui Mishu Mancas la jam-urile din Mamou. La inceputul primaverii lui 2007 implicarea Alinei Marin in alte trupe, si lipsa de timp pentru Boiling Muse au determinat-o sa paraseasca line-up-ul care se consolidase pe parcursul a trei ani de activitate (Alina, te sarutam toti si te rugam sa mai treci pe ..la trupa!). Boiling Muse a continuat fara ea, cu concerte in aer liber pe parcursul verii, dar devenise evident ca se apropia un moment de turnura. Ultimul concert dat in line-up-ul clasic a fost cu ocazia evenimentului Carturesti Street Delivery din iunie 2008. La sfarsitul verii disensiunile din interiorul trupei au precipitat plecarea lui Mihai Axinte, astfel primul membru fondator care paraseste Boiling Muse. Mishule, iti multumim pentru timpul pe care l-ai investit in acest proiect, ne lipsesti si iti uram mult succes in muzica! Dupa o perioada mai lunga fara repetitii sau cantari, cu timp dedicat de toata lumea altor aspecte ale vietii, perioada in care Mihai Mancas a devenit tata, membrii ramasi ai trupei s-au recules si au cautat un tobar nou. Acesta a aparut in toamna lui 2008: este vorba de Doru, de la care fara indoiala o sa avem multe de invatat, si in jurul caruia trupa s-a adunat la sala de repetitii pentru a-si regasi ritmul. Reluarea concertelor in noiembrie 2008 s-a bucurat din nou de sprijinul si entuziasmul fanilor nostri, carora le multumim. Prezentul gaseste trupa pe punctul de a se avanta intr-o etapa noua din punct de vedere muzical, cu mai putine compromisuri si piese mai complexe. Asa ca...stati cu ochii pe noi! Boiling Muse Mark II is here to stay!

(Vrem sa multumim tuturor celor care au cantat alaturi de noi acesti 4 ani, si negresit fanilor nostri, care au rupt bancile din Big Mamou. Rock steady guys! Va asteptam pe toti la concerte si cu comentarii pe site.)